Ultima Scrisoare...

Sfarsitul a venit fara de veste.Esti fericit? Am inteles. Voi trage dunga peste Nadejdea inutila. Fa la fel.Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma, Cunosc insemnatatea ei deplin.Stiu, voi aveti in viata alta norma, Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.Nu te mai cant in versuri niciodata, In drumul tau mai mult nu am sa ies, Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovatSi n-am sa spun ca nu m-ai inteles.A fost desigur numai o greseala, Putea sa fie mult, nimic n-a fost.In vesnicia mea de plictisealaTot nu-mi inchipui ca puneai un rost.Si totusi, totusi, cateva atingeri Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli, Vadeam vazduhul fluturand de ingeri, Lumina-n seara mea de indoieli.Cand degete de Midas am pus magicPe frageda fiinta ta de lut, Suna in mine murmurul pelagicAl sfintelor creatii de-nceput.Vedeam cum peste vremuri se inalta Statuia ta de aur greu, masiv, Cum serioase veacuri se descaltaSi-ngenuncheate randuri submisiv La soclul tau dumnezeisc asteaptaSa le intinzi un zambet linistitSpre sarutare adorata dreapta, ‘Nainte de-a se sterge-n infinit.O, de-am fi stat alaturi doar o ora, Ai fi ramas in auriul visCa o eterna, roza, auroraDe ne-nteles, de nedescris.Ireversibil s-a-ncheiat povesteaSi nici nu stiu de ai sa mai citestiDin intamplare randurile-acesteaIn care-as vrea sa fii ce nu mai esti.N-am sa strivesc eu visul sub picioare, N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul, Tu vei ramane nufarul de neaCe-l oglindeste beat de pofte taul, Ce-l tine candid amintirea mea.Vei fi acolo vesnic ne-ntinat, Te voi iubi mereu fara cuvant, Si lumea n-o sa stie niciodataDe ce nu pot mai mult barbati sa cant.Acolo, sub lumina de mister, Scaldata-n apa visurilor lina, Vei sta iubite ca-ntr-un colt de cerO stea de seara blanda si senina.Si cand viata va fi rea cu tine, Cand au sa te improaste cu noroi, Tu fugi in lumea visului la mine, Vom fi atuncea singuri amandoi.Cu lacrimi voi spala eu orice pata, Cu versuri nemai scrise te magai.In dulcea lor cadenta leganata, Te vei simti ca-n visul cel dintai.Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)Sa plec de-aicea de la voi curand, Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme, Voi reveni la tine din mormant.Si dac-ar fi sa nu se poata trecePe veci pecetluitele hotare M-as zbate-ngrozitor in tarna rece, Plangand in noaptea mare, tot mai mare. . .